SANATATE


Muscatura de capusa, intre banal si letal

de Gabriela STOICA


Asteptam cu infrigurare (la propriu) sa vina vara! Sa purtamhaine usoare, sa ne plimbam prin parcuri, sa ne zbenguimalaturi de animalele noastre de companie, sa calatorim – altfelspus, sa luam cat mai mult contact cu natura. Nu ne impacienteaza insectele care se trezesc la viata odata cu incalzirea vremii, deoarece ne-am obisnuit sa impartim habitatul cu ele: tantarii, albinele, paianjenii sau insectele parazite, cu care venim inevitabil in contact daca suntem iubitori de animale, ne sunt oarecum familiare pentru ca, in primul rand, nu ne putem opune naturii si in al doilea rand deoarece am invatat in timp cum sa contracaram efectele neplacute ale convietuirii alaturi de ele. Ce ne facem insa atunci cand ajungem sa ne imbolnavim fara ca macar sa avem habar de ce in urma contactului cu anumite insecte - in speta capusele - considerate multa vreme absolut inofensive sau, in cel mai rau caz, cu efect direct doar asupra animalelor?
De cativa ani incoace, sporadic, mai auzim prin intermediul mass-media stiri cu privire la invazia capuselor, in special vara, in zonele unde vegetatia abunda. Si, astfel, aflam cu stupoare ca acest parazit, aparent inofensiv, impanzeste vegetatia (inclusiv parcurile din zonele urbane si gradinile particulare) si trans-mite prin muscatura, la om, microbi (microbacterii si protozoare) care ataca sistemul imunitar, slabindu-l, provocand complicasii infectioase pe termen lung - 15-30 de ani, respective boala cunoscuta sub numele de Lyme. In pofida faptului ca p’na nu demult in Romania se considera ca prin musaatura de capusa omul nu poate fi infectat, persoanele care acuza o simptomatologie complicata (cu atat mai periculoasa cu cat ea mimeaza perfect simptomatologia altor 200 de boli diferite!) ajung in numar din ce in ce mai mare in clinicile specializate in boli infectioase. Si daca profilaxia, ca strategie de sanatate nationala, cel putin in aceasta problema, lipseste sau nu este inca pusa la punct, nu ne ramane decat sa luam la cunostinta de pe site-urile care acorda o mai mare importanta informarii asupra acestei boli - www.lyme.ro - despre gravitatea muscaturii de capusa.


Ce este boala Lyme?
Lyme este o boala infetioasa produsa de o bacterie (Borrelia Burgdorferi) transmisa omului prin muscatura de capusa. (De specificat faptul ci nu toate capusele sunt purtatoare ale acestei bacterii). A fost semnalata pentru prima data, in anul 1975, in localitatea Lyme (SUA), de unde si denumirea. Abia opt ani mai tarziu, un zoolog elvetian identifica bacteria care ii poarti si numele. Principalele grupe de microorganisme transmise de capuse sunt richetiile, borreliile, ehrlichiile, bartonelele, babesii (provoaca babesioza, denumita dupa parazitul care o determina, descoperit de bacteriologul roman Victor Babes) etc. Este supranumita “boala cu 1000 de fete” din cauza faptului ca afecteaza intregul organism, simptomele ei imitand foarte bine simptomele altor boli (cum spuneam, circa 200), iar reactia individuala fata de agentul patogen este foarte diferita, fiecare pacient bolnav de Lyme avand propriul sau tablou de simptome, in functie de mai multi factori: vechimea bolii, numarul de agenti patogeni care au provocat infectia, caracteristicile proprii ale sistemului imunitar al individului etc.
Este o infectie sistemica, evoluand in trei stadii, mai mult sau mai putin distincte. Boala se declanseazi cu o leziune tegumentara caracteristica - o roseata centrata pe punctul de intepatura ce se intinde in mod concentric, formand un inel care poarta numele de eritem cronic migrator (ECM) si care corespunde stadiului unu al bolii, respectiv infectie localizata. Trebuie specificat ca, in foarte multe dintre cazuri, acest eritem nu se manifesta, fapt care nu infirma infectia in situatia in care stim sigur ca am fost muscati de o capusa. Intr-un timp ce variaza de la cateva zile pana la cateva saptamani, bacteria se raspandeste in sange, atingand stadiul doi - infectie diseminata. Infectia persistenta corespunde stadiului trei si este urmare a perioadelor de infectie latenta, pe parcursul citorva luni sau al catorva ani, timp in care pot aparea semnele unor complicatii grave.


Cum se manifesta?
Simptome care corespund stadiului unu al bolii: pata/pete care se muta pe corp (eritemul cronic migrator), transpiratii abundente, febra, dureri musculare (ca dupa o gripa), dureri de cap, stare de slabiciune, oboseala marcanta, tulburari de somn, tulburari de vedere (privire incetosata, dubla, disparitia campului vizual).
In stadiul doi (faza deja cronica, cu o vechime de peste 6 luni de la debut) apar dureri articulare, dureri in tendoane - calcaiul lui Ahile etc., dureri si/sau usturimi in muschi.
Stadiul trei genereaza tulburari cardiace si neurologice, amorteli ale membrelor si/sau capului, intepaturi, furnicaturi, urzicaturi, tulburari de inghitire, tulburari de urinare, ameteli, dureri de cap, senzatia de “nisip in ochi”, paralizii ale fetei sau membrelor, tulburari psihiatrice - depresie, anxietate, atacuri de panica obsesii, fobii, tulburari emotionale (care mimeaza bipolaritatea) etc.

Cum ne tratam?
Este esential sa stim cat timp a trecut de cand avem infectia, deoarece sub sase luni forma de boala Lyme este acuta si impune un tratament mai lejer, iar daca a depasit sase luni este deja cronica, tratamentul care se impune fiind mult mai complex si de mai mare durata. Totodata, daca simptomele zugravesc un tablou de tip Lyme, dar testele de laborator sunt negative (Western Blot si Elisa care nu evidentiaza in mod direct bacteria in sange, ci masoara doar nivelul anticorpilor IgM si IgG), inseamna ca este vorba despre o forma de Lyme seronegativa, altfel spus sistemul imunitar nu produce suficienti anticorpi, bacteria fiind reperata in mod deficitar.
Testul ELISA- se face atat pentru IgM (care indica o infectie acuta), cat si pentru IgG (care indica o infectie cronica, pe care sistemul imunitar deja a recunoscut-o).
Testul Western Blot este mai precis decat Elisa, dar in circa 50% din cazuri este negativ (Lyme seronegativ). De precizat inca o data ca pentru Lyme seronegativ, Elisa si Western Blot nu sunt concludente. Lyme se diagnosticheaza in primul rand dupa simptome, analizele avand menirea doar de a confirma infectia.
Cea mai precisa analiza de laborator (cu o acuratete de 100%) este Darkfield Microscopy - microscopie pe camp intunecat, prin care se poate vedea bacteria direct in sange sau LCR (lichid cefalo-rahidian) si care, deocamdata, nu se poate face decat in Ungaria.
Ca tratament, se foloseste antibioterapia (tratament cu antibiotic), care in astfel de situatii este una de durata deoarece aceste microorganisme au capacitatea de a patrunde intracelular, unde se pot inmulti sau pot supra-vietui ani de zile. Se recomanda ca tratamentul sa se faca sub coordonarea atenta a specialistilor, deoarece deseori disparitia simptomelor nu inseamna si eradicarea infectiei, care poate recidiva si dupa zeci de ani. Cea mai mare problema consta in faptul ca doar circa 30% dintre bolnavii de Lyme isi amintesc sa fi fost muscati de capuse, simptomele multiple dezvoltate ulterior infectarii conducand la o diagnosticare defectuoasa – scleroza multipla, reumatism, poliartrita reumatoida, neuropatie alcoolica sau diabetica, fibromialgie, culminand cu recomandarea de a merge la psihiatru pentru a trata aparentele “tulburari psihice” (depresie, anxietate, tulburari obsesiv-compulsive, bipolaritate etc). La fel de grava este si problema tratamentului inadecvat, situatie la care se ajunge ca urmare a necunoasterii bolii de catre medici (sau a “amneziei” pacientilor, cum spuneam mai sus). Antiinflamatoarele si corticosteroidele, recomandate ades in cazul unor inflamatii nespecifice care mascheaza boala Lyme, influenteaza rezultatele testelor, determinand seronegativitatea chiar si in cazul unor infectii manifeste. O intrebare de bun simt, am spune, este urmatoarea: Cum a ajuns aceasta bacterie, cu origini atat de indepartate (ca distanta vorbind), sa infecteze capusele care populeaza teritoriul Romaniei? Raspunsul ar fi ca, spre deosebire de tantari (care si ei sunt purtatorii unor bacterii ce genereaza boli grave, dar au un timp de viata foarte redus, de ordinul zilelor/saptamanilor), capusele sunt mult mai longevive, ele putand trai pana la cateva zeci de ani. Si cum spunea un medic pe un forum dedicat bolii Lyme, “nu este deloc exclus ca o capusa care acum doi ani de zile a trait pe sobolanii din Hamburg, cu ajutorul unei pasari migratoare sa ajunga pe caprioarele din Austria si apoi pe porcii mistreti din Delta, iar de aici pe cainii maidanezi din Bucuresti, deci nu este exclus sa devina purtatoarea unei game largi de paraziti pe care sa ii schimbe, sa ii ia si sa ii dea de la o gazda la alta.”
In speranta ca aceste informatii va vor fi de ajutor, incheiem cu cateva mentionari deloc de neglijat: in cazul in care gasiti o capusa pe animalul
dumneavoastra de companie, nu incercati sa o extrageti prin smulgere, deoarece, prin strivire accidentala sau intentionata, o capusa purtatoare de Borrelia (aflata in intestinele parazitului), va poate infecta chiar si prin tegumente!
Se indeparteaza foarte usor, daca se aplica direct pe ea o picatura de ulei. Mai mult, se poate merge cu insecta extrasa, la un laborator de specialitate, pentru a fi analizata si nu in ultimul rand pentru a va scuti de cheltuiala necesitata de testele specifice determinarii bolii Lyme.
Acelasi lucru este valabil si pentru noi. In cazul in care am fost muscati sau descoperim pe noi o capusa, se recomanda sa consultam un medic specialist care va analiza daca am fost infectati sau nu.

 


Sanatate si un zambet sic! Cosmetica dentara.
Dr. Mirela DELIU, medic specialist stomatologie generala


Cosmetica dentara este un concept mult folosit astazi in cabinetele de stomatologie. Un zambet larg, cu o dantura sanatoasa si ingrijita ne cucereste de la prima vedere. Armonia dintre estetic si functional confera siguranta si joaca un rol esential in relatiile interpersonale. In cabinet ne confruntam cu pacienti din ce in ce mai atenti la imaginea lor si cu pretentii din ce in ce mai mari. Medicul stomatolog este de multe ori si terapeut, si artist. Frumusetea fiind un concept subiectiv, cand avem in fata un pacient nemultumit de imaginea lui, trebuie sa stim care sunt cerintele lui si, de asemenea, prin schema de tratament trebuie sa proiectam si rezultatul.
Tehnica de infrumusetare dentara este variata, dar trebuie sa fie sustinuta si de faptul ca actul stomatologic este un act medical. Traim intr-o perioda bombardata de mass-media. Televiziunea, revistele creeaza usor modele. Reclamele la pastele de dinti si produse
cosmetice ne dezvaluie zambetul perfect cu dantura perfecta, de un alb perfect - zambetul care vinde - ne dorim oare sa avem astfel de dinti? Frumusetea, de-a lungul secolelor, s-a supus unor criterii variate, a creat moda zilei. Astazi este la moda o dantura ,,stralucitoareùù. Pana unde putem sa mergem? Trebuie sa fim educati in a privi frumusetea dentara. Trebuie sa primim informatia si sa stim cum sa o prelucra
m in favoarea noastra. Uneori, perfectiunea creeaza senzatia de artificial si obtinem o imagine glaciala. Frumosul trebuie sa fie cat mai natural. Eu as introduce aici un cerc magic.Restaurarile estetice trebuie sa fie in armonie cu dintii omologi si sa redea pacientului echilibrul dentofacial, confortul psihic si emotional. Este bine stiut ca pacientii cu tulbura
ri fizionomice sufera modificari de schema corporala, devin introvertiti si cat mai departati de viata sociala. Tehnicile de restabilire a esteticii
dentare sunt multiple: obturatii de compo-zit, lucrari ceramice, implante si variate combinatii intre acestea. Tehnicianul dentar trebuie sa fie magician. Insa un rol determinant il au si pacientii care trebuie sa se ingrijeasca folosind produse de calitate, ma refer atat la tipul de periute, pasta de dinti, apa de gura, ata den-tara, cat si la o tehnica corecta de periaj. Nu trebuie sa ne constientizam dantura de-abia atunci cand ne atrage ea atentia prin durere. Sanatatea parododontala este de asemenea foarte importanta. Uneori e un pas mic in timp intre gingivita si parodontopatie.
O vizita la stomatolog o data la sase luni este de folos pentru monitorizarea starii de sanatate dentara. Detartrajul, periajul profesional
pot fi urmate cu succes de o albire professionala
si o bijuterie dentara. Totul trebuie monitorizat pentru o sanatate optima. Cu cat rezultatele sunt mai bune si mai rapide, cu atat pacientii se pun mai repede in valoare, au atitudine
comportamentala deosebita, devin mai siguri pe ei, iar "si imaginea conteaza” devine IMAGINEA CONTEAZA! Asadar , va doresc :Sanatate si un zambet sic!

UTILE
 
sus