EDITORIAL

Vremea regasirii de sine
de Aura BUIAC
Fara indoiala, omenirea si, impreuna cu ea, societatea romaneasca traverseaza in prezent o perioada dramatica a existentei lor. Pe de o parte, criza economica si financiara a afectat profund perspectivele dezvoltarii globale, lasand loc nesigurantei si speculatiilor referitoare la iminenta instalare a unei penurii generale in ceea ce priveste alimentele, dar si alte resurse, de la combustibili la apa potabila, iar pe de alta parte o serie de evenimente catastrofale petrecute in ultimii ani, printre care cutremurul din Japonia si criza nucleara asociata acestuia, readuce in actualitate scenarii terifiante despre iminenta sfarsitului apocaliptic al civilizatiei umane, scenarii calificate de catre oamenii de stiinta drept pure speculatii, dar care capata o nedorita consistenta in orizontul credibilitatii, ca urmare a intensificarii fenomenelor naturale cu inalt potential de risc pentru planeta pe care traim.
In astfel de circumstante, maruntele si, adesea, meschinele inclestari de forte de pe scena politica damboviteana, ca sa nu mai vorbim de “cazurile nationale” in care au fost transformate de catre media romaneasca niste banale divorturi, pentru simplu motiv ca la mijloc se afla cupluri mondene, dau masura superficialitatii balcanice, daca nu cumva chiar a unui soi de inconstienta, cu care noi, romanii, tratam cele mai grave probleme. Sigur, a nu lua totul prea in serios poate parea in cele din urma o strategie folosita de un popor, adus adesea in pragul disperarii, pentru a se adapta realitatilor dure cu care s-a confruntat si cu care continua se se confrunte periodic. Altfel spus, sunt multi cei care cred ca bascalia generala, taraganarea oricarei actiuni care presupune risc si efort, improvizatia marca “Merge si-asa!” ar fi niste calitati cu care ar trebui sa ne mandrim, nicidecum defecte majore care ne-au tinut si ne tin si in acest moment pe loc.
Pe de alta parte, nu cred ca punerea continua a cenusii in cap, 24 de ore din 24, ar fi o optiune care sa duca la ceva bun. Dimpotriva, autodispretuirea si ridiculizarea propriei identitati nationale nu fac decat sa agraveze sindromul inactiunii, al incremenirii in proiecte care nu se materializeaza niciodata in planul concretetei fizice sau spirituale.
De fapt, ce ne lipseste noua, romanilor, ce stiu altii sa faca, iar noi nu stim? Este evident ca nu ne lipsesc priceperea, ingeniozitatea, capacitatea de a invata etc., etc. Ce folos insa ca suntem pe deplin capabili, din punct de vedere tehnic, sa construim, sa zicem, o autostrada, daca ingineria pura performanta este lasata in urma de “ingineriile” financiare, ca sa nu le zic direct hotii, prin care pretul acesteia ajunge sa fie dublu sau triplu fata de o autostrada similara construita in Germania, sau chiar in Bulgaria? Nu suntem incapabili, nu suntem mai prosti decat altii, asta e clar! Numai ca avem urgent nevoie de o schimbare radicala. Si cand spun asta nu ma refer la schimbarea clasei politice sau a sistemului de educatie - sunt necesare si astea, dat toate la timpul lor -, ci la schimbare comportamentului si a modului nostru de a aborda marile probleme ale existent ei si marile provocari ale vietii, atat ca persoane individuale, cat si ca natiune.
O astfel de transformare nu poate fi insa rodul insusirii mecanice a unor lectii oferite de altii sau desprinse din propria noastra istorie. Ne trebuie o determinare de alt gen, iar aceasta este fara doar si poate de natura spirituala. Constiinta si sufletul fiecaruia dintre noi trebuie schimbate, purificate si inaltate la altitudiunea unor adevaruri si valori fundamentale pentru a ne conserva sansa, ca popor, de a nu disparea incet-incet din atentia umanitatii si, implicit, din istorie. Din pacate, asa cum spuneam, nu exista niciun factor exterior noua la care sa facem apel pentru a ne ajuta in aceasta privinta. Marele “secret” al transformarii noastre se afla in noi, si numai in noi. Sa-l descoperim fiecare si sa-l punem la treaba! Asta este ceea ce va doresc si ceea ce va indemn sa faceti in permanenta, dar mai ales acum, in preajma Sfintelor Sarbatori Pascale.

 

UTILE
 
sus