AUTO
Cate ceva despre uleiurile de motor si nu numai...
de Gabriela STOICA

Sunt sofer cu patalama de ani buni de zile si sunt tare mandra de mine. Am facut un reflex din a-mi admira poza din permisul de conducere ratacit printre farduri, agende, bonuri vechi de casa si legitimatii de calatorie expirate, ratacite si ele cu totul intr-un buzunar urias al rucsacului care-mi tine de urat (si de cald!) oriunde ma deplasez, in speta la serviciu. Fac asta cu o frecventa mai mare decat conduc. Ce problema am, va veti intreba: Ei bine, problema e ca nu conduc! Motivele se reduc la unul singur, masina e a familiei, iar eu sunt in minoritate. Bun. M-am obisnuit si cu aceasta idee. Intre noi fie spus, am si uitat ordinea pedalelor, adica daca vreau sa accelerez ma uit mai intai sa vad pe ce am pus piciorulï plus ca, in drum spre serviciu, cand reusesc sa-mi conving jumatatea sa ma transporte pana la cea mai apropiata gura de metrou, pot visa ca am sofer. Si apoi, cine se va plange peste niste ani ca are celulita pe coapse (din cauza lipsei de miscare)? Nu eu, pentru ca eu am devenit intre timp o impatimita a mersului pe jos. Recunosc faptul ca sunt cel putin malitioasa facand afirmatii precum cea de mai devreme dar, ce altceva pot face? Desi, daca stau bine sa ma gandesc, as mai avea cateva variante. Cum ar fi, de exemplu, sa ma documentez asa de bine vis a vis de anumite lucruri tehnice, astfel incat sa ii pot spune cu superioritate: “Dragul meu, iti sugerez sa optezi pentru un ulei full sintetic 5W 40 pentru ca iarna motorul va porni mai usor si va fi mai bine protejat, iar vara va fi mai silentios”. Bineinteles ca exista riscuri: in primul rand, sa ma “ucida” cu privirea, iar in al doilea rand sa imi aduca niste argumente atat de elaborate si de bine asumate, incat sa ma lase fara replica. Si recunosc ca sunt mari sanse. Pana una alta, ar trebui sa imi amintesc ca nu sunt pe un forum din acela unde sexul slab se plange de discriminare, ca am o rubrica auto de facut, si ar fi salutar sa imi continui articolul si cu niste informatii folositoare. Prin urmare: Uleiul mineral este obtinut direct din rafinarea petrolului, in timp ce uleiul sintetic, asa cum sugereaza clar si denumirea, este obtinut in urma unor procese chimice, in laboratoare. Exista si o varianta semisintetica care este rezultatul amestecului primelor doua. Uleiurile sintetice, in categoria carora intra spre exemplu Castrol TXT, Castrol RS, Mobil 1, sunt derivate din uleiurile minerale si se omogenizeaza perfect in amestec cu acestea, altfel spus se poate completa ulei mineral peste cel sintetic si invers, fara a avea probleme cu motorul. Sunt stabile, nu contin carbon reactiv si prezinta o tendinta foarte scazuta de a se combina cu oxigenul, despre care se stie ca are un caracter acid ce afecteaza calitatea uleiului. Legat de amestecul de uleiuri, circula fel de fel de teorii, pe care doar exceptia care infirma regula poate sa le contrazicaïsau posesorii auto care au testat toate variantele pentru a ajunge la cea mai potrivita pentru motorul lor. Spre exemplu, se spune ca daca s-a folosit un timp indelungat, un tip de ulei, in speta ulei sintetic, nu este indicat sa se treaca pe ulei mineral fara o pregatire prealabila. Adica, daca motorul a fost”alintat” cu un ulei de o calitate superioara, nu e nimerit sa-i schimbam standardul deoarece s-ar putea sa nu-i pice bine. In varianta inversa, adica progresiv, de la mineral la sintetic, se recomanda. Ar trebui acum sa amintesc despre acele uleiuri de spalare a motorului care au pe ele o inscriptionare de genul 0W 20, ceea ce nu le recomanda pentru trafic si, in situatiile in care se face schimbul de ulei sau trecerea de la un tip de ulei la altul, acest ulei de spalare trebuie sa fie unul intermediar, apropiat ca textura de cea a uleiului de motor folosit. Nu ma indoiesc ca exista obiectii legate de combinarea uleiurilor si mai mult ca sigur sunt si pertinente, numai ca, ce credeti ca sustin specialistii? Ca nu exista nicio dovada stiintifica despre faptul ca, ulei mineral, respectiv sintetic, in amestec, ar avea oarece efecte negative, cu exceptia amestecului care implica si un ulei pur sintetic (folosit la mecanismele puternic solicitate din instalatiile industriale). Mai mult, in regiunile unde diferentele de temperatura intre vara si iarna sunt destul de mari, “cunoscatorii” trec de la ulei mineral la ulei sintetic pentru lunile friguroase, iar odata cu incalzirea vremii, revin la uleiul mineral. Mai departe am sa abordez dilema legata de particula “W” din inscriptionarile de pe uleiurile de motor. Daca pana acum ceva vreme, in situatia in care as fi fost nevoita sa cumpar un ulei oarecare, m-as fi putut gandi ca W-vine de la-Watt, whiskey sau Will Smith, intre timp, asa cum spuneam la inceput, m-am docu-mentat si am descoperit cum trebuie interpre-tata eticheta: W=winter si se refera la clasa de vascozi-tate a unui lubrifiant pe timp de iarna, definita de clasificarile SAE (Society of Automotive Engineering) care grupeaza uleiurile in functie de performante, pe o plaja variata de temperaturi. Pentru climatul din Romania, se recomanda un ulei din clasa 10W(p.c. cca. -27C) sau pentru protectie maxima si pornire usoara chiar si in zilele extrem de geroase, 5W (p.c cca. -45C). Al doilea numar din indicativul uleiului reprezinta vascozitatea la cald. Cu cat este mai mare, cu atat uleiul este mai vascos. Un indice de vas-cozitate de 40 va asigura pastrarea proprietatilor uleiului chiar si in zilele toride, in regim urban sau in cazul unui sofat sportiv, mai turat. Uleiul se recomanda, de asemenea si in functie de tipul motorului, anul de fabricatie al acestuia si numarul total de kilometri parcursi. Fiecare constructor impune uleiului recomandat anumite performante, in functie de intervalul de schimb si nivelul emisiilor poluante. Normele internationale sunt spe-cificatii date de API (Institutul American al Petrolului), ACEA (Asociatia Constructorilor Europeni de Automobile) si SAE despre care tocmai am vorbit. API clasifica lubrifiantii in functie de tipul motorului si nivelul tehnic de performanta: S - motoare pe benzina / C - motoare Diesel; nivel tehnic de performanta - A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M-; ultimele specificatii - API SJ, SL, SM, pentru motoarele pe benzina, API CF-2 pentru motoarele in doi timpi si API CF-4, CG-4, CL4 pentru motoarele in 4 timpi. Si ACEA clasifica lubrifiantii tot in functie de tip si performanta, doar ca notatiile sunt altele: A - motoare pe benzina; B - motoare Diesel; C - motoare echipate cu filtru de particule sau sisteme postcombustie; E - motoare grele. Nivelul de performanta se numeroteaza astfel; 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Si, revenind la vascozitate, pe toate siteurile dedicate intalnim aceleasi sugestii:
> pentru masini fabricate inainte de 1990 se recomanda 20W-50, 15W-40, 10W-40
> intre 1990-2000: 15W-40, 10W-40, 5W-40 si 10W-60, pentru stil sportiv de conducere si motoare supraturate;
> dupa 2000: 0W-30, 0W-40, 5W-40, 10W40.
Sintetizand, chiar si eu am inteles ca daca vrem ca motorul masinii noastre sa nu dea semne de imbatranire inainte de vreme, trebuie ca atunci cand alegem un ulei, sa nu facem rabat la calitate pentru ca mai apoi sa ajungem la aceeasi cheltuiala, apeland la tot soiul de aditivi, si sa tinem cont de normele recomandate de constructorul autovehiculului. De retinut, totodata, nu avem nevoie sa cumparam uleiul cel mai performant si cel mai scump, ci uleiul cel mai adecvat pentru masina noastra.

 


Mineral sau sintetic? Probabil ca asa s-ar fi intrebat si Hamlet, de asta data deloc retoric, daca Maybach ar fi fost un mijloc de transport pe la 1600, cand se presupune ca Shakespeare ar fi scris celebra sa piesa omonima. Oricum, pentru orice “Hamlet” in varianta secolului XXI, multumita tehnologiei si circulatiei informatiei si, nu in ultimul rand, promovarii pe care bine si-o fac producatorii de uleiuri, exista niste raspunsuri menite sa diminueze stresul legat de alegerea uleiului.

UTILE
 
sus